Doamne, arată-ne nouă puterea milostivirii Tale!

Doamne, Cel ce rânduieşti toate spre mântu­i­rea oamenilor, primeşte această puţină rugăciu­ne pentru copilul acesta, care este greu încercat de boală, şi tămăduieşte-i durerile pre­cum ştii. Nu-l lăsa să se chinuiască, Doamne, ci ridică-l degrabă din boală, Tu, Care eşti bun şi iubitor de oameni.

Doamne, arată-ne nouă puterea milostivirii Tale!

Doamne Iisuse Hristoase, Fiule al lui Dum­ne­zeu, cât de mare este mulţimea celor pe care i-ai vin­decat! Orbii şi-au dobândit vederea, surzii şi-au căpătat auzul, muţii au început să vorbeas­că, şchio­pii au mers pe picioarele lor. Cine oare nu s-a vin­de­cat alergând la ajutorul Tău? Te ru­găm, Doam­ne, tămăduieşte-l şi pe copilul acesta care suferă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Sfinţilor Apostoli, Sfinţilor Mucenici, Sfin­ţilor Ierarhi, Cuvioşilor Părinţi şi Cuvioaselor Maici, mijlociţi înaintea lui Dumnezeu pentru tămădu­i­rea copilului pentru care ne rugăm, ca să dobândească sănătate trupească şi sufletească.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Nenumărate vindecări ai arătat, Născă­toare de Dumnezeu, în tot locul răspândindu-se lauda mi­nunilor tale. Tu, care eşti şi pentru noi mamă iubi­­toare de fii, arată dragostea ta şi acestui copil greu încercat de suferinţă.

Cântarea a 3-a

Doamne, arată-ne nouă puterea milostivirii Tale!

Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi, dar de multe ori bolnavii aleargă la doctori nepricepuţi, şi, în loc să fie tămăduită, boala de­vi­ne mai grea. Călăuzeşte-ne Tu, Doamne, Cel ce eşti Doctorul sufletelor şi al trupurilor, să găsim doc­torii potriviţi pentru ca acest copil să dobândească grabnică însă­nătoşire.

Doamne, arată-ne nouă puterea milostivirii Tale!

S-au înmulţit vrăjitorii care înşală lumea, zi­când că puterea lor vine de la Dumnezeu. Fe­reş­te-i, Doamne, pe robii tăi ca nu cumva să cadă în cursele lor, ca nu cumva să fie batjocoriţi de diavol.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Sfinţilor doctori fără de arginţi Cosma şi Da­mian, Chir şi Ioan, Pantelimon şi Ermolae, Samson şi Diomid, Mochie şi Anichit, Talaleu şi Trifon, rugaţi-vă pentru doctorii care încearcă să tă­mă­du­iască acest copil, ca să fie iscusiţi şi luminaţi şi să facă bună lucrare.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, tu i-ai acoperit cu darul tău pe doctorii care s-au rugat ţie cu smerenie, şi ei au dat bolnavilor cele trebuincioase spre însănătoşire. Aşa ajută-i şi pe doc­torii care încearcă să vindece copilul acesta, ca să nu nădăjduiască doar în ştiinţa lor, ci mai ales în puterea care vine de la Cel ce dă cu adevărat tămăduirea.

Cântarea a 4-a

Doamne, arată-ne nouă puterea milostivirii Tale!

Doamne, nu suntem vrednici să intri sub aco­pe­rământul nostru, dar spune numai cu cuvântul, şi se va tămădui copilul acesta, Te rugăm cu zdrobire de inimă, învăţându-ne a crede în puterea Ta cea dătătoare de viaţă, de la sutaşul căruia i-ai vindecat sluga în chip minunat.

Doamne, arată-ne nouă puterea milostivirii Tale!

Vino, Doamne, vino, Iubitorule de oameni, vino cu puterea Ta şi vindecă durerile acestui copil, alungând de la el toată tulburarea tru­pească şi sufletească şi dăruindu-i lui pacea Ta cea sfântă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Toţi Sfinţii şi Sfintele care aţi primit de la Dumnezeu darul tămăduirii, voi, care în chip mi­nu­nat aţi vindecat fel şi fel de neputinţe, arătaţi şi acum puterea mijlocirii voastre în faţa Tronului ceresc, rugându-vă Celui a Cărui putere tămăduieşte orice neputinţă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, tu, care ştii durerea inimilor noastre şi durerea copilului acestuia, tămăduieşte-l cu rugăciunile tale, aşa cum ai tămăduit de nenumărate ori pe cei care au alergat la tine în rugăciune.

Cântarea a 5-a

Doamne, arată-ne nouă puterea milostivirii Tale!

„Fie vouă după credinţa voastră!“, ai spus orbi­lor care Te rugau să le dăruieşti vederea, Mântui­torule, şi ochii lor s-au deschis, iar ei s-au umplut de bucurie. Nu după puţina noastră credinţă, ci după dragostea Ta de oameni să vină tămădu­irea acestui copil, ca să-˚i mulţumească şi să Te slăvească.

Doamne, arată-ne nouă puterea milostivirii Tale!

Nu Dumnezeu a creat boala şi moartea, ci omul iubitor de patimi le-a ales. Nu Dumnezeu e de vină pentru suferinţele noastre, El însă rânduieşte cu milostivire izbăvirea noastră de chinu­rile veşnice. Cine este omul să cârtească împo­tri­­va Celui ce a făcut cerul şi pământul?

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Sfinte Ioane Botezătorule, care din tinere­ţea ta ai lepădat bucuriile acestei lumi şi ţi-ai trăit via­ţa în nevoinţă, ocroteşte-l pe acest copil şi aju­tă-l să rabde cu credinţă orice încer­cări pe care le îngăduie Bunul Dumnezeu.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Fecioară, dacă durerea va birui acest copil şi-l va arunca în mlaştina deznă­dejdii, tu să-l ridici degrabă şi să-i alini sufe­rinţele, aco­pe­rindu-l cu darul tău.

Cântarea a 6-a

Doamne, arată-ne nouă puterea milostivirii Tale!

„Doamne, dacă voieşti, poţi să mă cură­ţeşti“, a spus leprosul închinându-se ˚ie. Aşa şi noi, Doam­­ne, credem că dacă e voia Ta, acest copil va primi grabnică tămăduire.

Doamne, arată-ne nouă puterea milostivirii Tale!

„Vreau, curăţeşte-te“, i-ai spus leprosului, şi s-a tămăduit. Dulce glas, preadulci cuvinte! Cine oare nu va cădea în faţa puterii Tale, ştiind că Tu eşti singurul care dai adevărata tămăduire?

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Sfinte Steliane, nu ştim să ne rugăm ţie cu cre­dinţa celor care s-au rugat şi care au văzut mai apoi lucrarea minunilor tale, dar îndrăz­nim a cere ajutorul tău, ştiind că mult îi iubeşti pe copii şi eşti mare ocrotitor al acestora.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

O, Maică Preasfântă, am auzit minunile tale şi m-am bucurat! Am auzit milele tale şi sufletele noastre întristate au primit alinare! Am crezut în ajutorul tău şi niciodată nu ne-ai lăsat ruşinaţi! Lăudată să fii în vecii vecilor!

Cântarea a 7-a

Doamne, arată-ne nouă puterea milostivirii Tale!

„De ce vă tulburaţi şi plângeţi, copila n-a mu­rit, ci doarme“, ai spus, Hristoase, celor ce plân­geau moartea fiicei lui Iair, mai-marele sinagogii, dar ei s-au îndoit că o vor mai vedea vie, neştiind cine era Cel care le vorbea. Să nu vină peste noi duhul necredinţei şi al îndoielii în puterea Ta, Doamne, ca să nu fim ruşinaţi de necuratul diavol.

Doamne, arată-ne nouă puterea milostivirii Tale!

„Fiică, ţie îţi zic, scoală-te“, ai spus, apucând-o de mână, şi copila a prins viaţă. Precum ai ridicat-o pe ea din adâncurile morţii, aşa să ridici şi sufletul acestui copil spre pocăinţă dacă vreodată, din lu­cra­rea diavolului, va cădea în adâncul păca­tu­lui.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Sfinte Ierarhe Nicolae, cum ai purtat de grijă celor trei fiice ale omului cel greu încercat de să­ră­cie şi le-ai izbăvit de păcatul pier­zător de su­fle­te, aşa să porţi de grijă şi acestui copil, ferindu-l de toată boala sufletească şi trupească.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Mare e tristeţea ta, Născătoare de Dumne­zeu, când fiii tăi după dar cad în mrejele păcatului. Ve­ghează ca o mamă asupra acestui copil, ca nu cum­va să-şi întineze sufletul, ci să crească sub îndru­mările tale pe căile bine plă­cute lui Dumnezeu.

Cântarea a 8-a

Doamne, arată-ne nouă puterea milostivirii Tale!

Sfânta Ana a zămislit-o pe Fecioara Maria după ce, împreună cu bărbatul ei, dreptul Ioa­chim, a petrecut vreme îndelungată în post şi ru­gă­ciune. Cu adevărat, Doamne, binecu­vântaţi sunt copiii ai că­ror părinţi duc o viaţă aleasă, şi binecuvântare pri­mesc copiii ai căror părinţi pun început bun mântuirii lor.

Doamne, arată-ne nouă puterea milostivirii Tale!

Câţi părinţi ştiu să-şi crească cu evlavie co­piii? Câţi părinţi pun mai presus de bunurile tru­peşti bunătăţile sufleteşti? Puţini. Şi mulţi sunt aceia care îşi cresc copiii departe de Biserică, des­chi­zând prin aceasta uşa necazurilor şi durerilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

O, Sfinţilor Părinţi, Ioachim şi Ana, care sunteţi ocrotitori ai familiilor credincioase, cereţi de la Dumnezeu vindecare şi pentru copilul acesta care este încercat de boală, ca nu cumva să fie biruit de deznă­dejde.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Să nu sufere acest copil din cauza păca­telor părinţilor, ci să primească alinare de la tine, ceea ce eşti Maică cerească a tuturor celor ce te chea­mă în ajutor.

Cântarea a 9-a

Doamne, arată-ne nouă puterea milostivirii Tale!

Doamne Iisuse Hristoase, nici un folos nu va avea acest copil dacă va dobândi doar tămăduirea trupească. Chiar dacă noi nu ne dăm seama că de multe ori sufletele sunt mai bolnave decât trupu­ri­le, Te rugăm pe Tine, Care ştii toate, să dai acestui co­pil nu numai vindecare trupească, ci şi sufletească.

Doamne, arată-ne nouă puterea milostivirii Tale!

Mântuieşte, Doamne, poporul Tău, mântu­ieş­te pe toţi credincioşii care păstrează dreapta cre­din­ţă şi rânduieşte precum ştii mântuirea acestui copil, păzindu-l în Adevăr până în ultima zi a vie­ţii sale.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Sfinţilor care aţi defăimat lumea aceasta pentru a dobândi Împărăţia cerurilor şi Sfintelor Pu­teri cereşti care neîncetat Îl slăviţi pe Dumnezeu, vă rugăm să păziţi de tot răul şi de toată lucrarea vrăjmaşului pe acest copil până în ultima clipă a vieţuirii sale pe acest pământ.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Aducându-ne aminte de cuvintele Mântui­to­ru­lui, Care atunci când Îl răstigneau l-a dat în grija ta pe ucenicul Său iubit, şi prin aceasta şi pe toţi cei ce cred în El, gândindu-ne la acest copil care su­feră, îndrăznim a spune şi noi acestea: Preasfântă Maică, iată copilul tău, tămăduieşte-l şi ocro­teşte-l precum ştii.

(din cartea “Cum să ne creştem copiii” de Danion Vasile)

Condacul I

O, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, Fe­cioa­ră, care ai ascultat de atâtea ori dumneze­ieş­ti­le învăţături pe care le-a propovăduit Preaiu­bi­tul tău Fiu, aju­tă-i pe toţi părinţii binecredincioşi, ca şi pe toţi cei care au grijă de creşterea sufle­teas­că şi tru­pească a copiilor, să priceapă cuvintele pline de putere ale Sfintei Scripturi, ca să se poată ruga ţie: Po­văţuieşte copiii, Preasfântă Fe­cioa­­ră, ară­tân­du-te Maică a celor care te cinstesc!

Icosul I

Nu poate limba omenească să spună cuvinte mai minunate decât cele pe care le-a rostit Fiul tău, cuvinte care strălucesc ca nişte făclii pe pa­gi­nile Evangheliei. Ca să îndrăgească aceste cu­vin­te, o, Născătoare de Dumnezeu, acoperă-i cu ha­rul tău pe copii şi pe cei care se roagă ţie pentru ei:

Povăţuieşte copiii să fie săraci cu duhul, ca a lor să fie Împărăţia cerurilor;

Povăţuieşte copiii să fie flămânzi şi însetaţi de dreptate, că aşa se vor sătura;

Povăţuieşte copiii să fie blânzi, că aşa vor moş­teni pământul;

Povăţuieşte copiii să fie milostivi, că aşa se vor milui;

Povăţuieşte copiii să fie curaţi cu inima, că aşa Îl vor vedea pe Dumnezeu;

Povăţuieşte copiii să fie făcători de pace, că aşa fii ai lui Dumnezeu se vor chema;

Povăţuieşte copiii, Preasfântă Fecioară, a­ră­tân­­du-te Maică a celor care te cinstesc!

Condacul al 2-lea

Minunate sunt lucrurile pe care le-a făcut Dum­nezeu şi minunate sunt virtuţile pe care le dobândesc credincioşii, virtuţi pe care le cerem şi pentru părinţii şi pentru copiii care Îi înalţă lui Dumnezeu cântarea: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Tu, Fecioară, sălaş al virtuţilor şi ocrotitoare a ce­lor ce duc lupta cea grea cu patimile şi cu dia­vo­­lii, ascultă rugăciunile noastre, ale celor ce ne rugăm ţie:

Povăţuieşte copiii să iubească cele bune şi toate virtuţile creştineşti;

Povăţuieşte copiii să împlinească cu smerenie poruncile Domnului;

Povăţuieşte copiii, hrănindu-i cu laptele înţe­lep­ciunii dumnezeieşti;

Povăţuieşte copiii să asculte îndrumările bune pe care le primesc;

Povăţuieşte copiii să fie înţelepţi ca şerpii şi blânzi ca porumbeii;

Povăţuieşte copiii să vadă în toţi oamenii chi­pul lui Dumnezeu;

Povăţuieşte copiii, Preasfântă Fecioară, a­ră­tân­du-te Maică a celor care te cinstesc!

Condacul al 3-lea

Mulţi copii au rămas orfani şi nu are cine să le arate dragostea părintească. Ia-i în ocrotirea ta, încălzind inimile celor din jurul lor pentru a-i creş­te cu dragostea pe care numai tu le-o poţi in­su­­fla, pentru ca ei să Îi cânte lui Dumnezeu cân­ta­rea: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Pentru toţi copiii orfani sau părăsiţi de pă­rinţi, care plâng după dragostea părinteas­că, răbdând foame, sete şi frig, şi pe care vrăjmaşul diavol i-a în­tinat cu nenumărate patimi, ca şi pentru copiii noş­tri, ne rugăm ţie, Preasfântă Maică, ştiind cât de puternică este ocrotirea ta:

Povăţuieşte copiii să caute dragostea la Cel ce este Dragoste;

Povăţuieşte copiii să înţeleagă că Părintele Ce­resc este adevăratul lor Părinte;

Povăţuieşte copiii, tămăduindu-le rănile şi mân­gâindu-le prea multele dureri;

Povăţuieşte copiii, trimi­ţând o rază de lumină peste sufletele lor suferinde;

Povăţuieşte copiii, alinându-le tristeţea şi dăruindu-le să cunoască bucuria;

Povăţuieşte copiii ca să afle calea mântuirii;

Povăţuieşte copiii, Preasfântă Fecioară, a­ră­tân­du-te Maică a celor care te cinstesc!

Condacul al 4-lea

„Femeie, iată fiul tău!“, ţi-a zis de pe cruce Mântuitorul, arătând spre Sfântul Apostol Ioan, ucenicul iubit, dar şi spre fiecare din creştinii care, lupta cea bună ducând, nu se lasă biruiţi, ci Îi cântă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Să se bucure credincioşii şi să se veseleas­că şi ni­meni să nu le stea împotrivă, ştiind că mare aju­­tor au de la Maica Domnului nostru, Maica ru­găciunii şi a evlaviei, care ascultă cu îndurare cererile înălţate din adâncul inimii:

Povăţuieşte copiii să-ţi cânte „Bucură-te, cea plină de har, Domnul este cu tine!“;

Povăţuieşte copiii, aducându-i la cunoştin­ţa minunilor tale;

Povăţuieşte copiii, vădindu-te Maică a lor şi a celor ce te laudă;

Povăţuieşte copiii să Îl iubească pe Hristos, Mântuitorul lumii;

Povăţuieşte copiii să facă voia Fiului Tău şi Dumnezeului nostru;

Povăţuieşte copiii, crescându-i ca pe nişte fii ai Părintelui Ceresc;

Povăţuieşte copiii, Preasfântă Fecioară, a­ră­tându-te Maică a celor care te cinstesc!

Condacul al 5-lea

De tine se bucură toată făptura, cerul şi pă­mân­tul, îngerii şi sfinţii care stau împrejurul tău şi îi ocrotesc pe aleşii tăi, fiindu-le zid de apărare împotriva celor ce îi împiedică să Îi cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea

În această lume, în care ispititorul ne aduce înainte chipuri ale fărădelegii, mare nevoie avem de chipurile celor plăcuţi lui Dumnezeu care au mers pe calea cea îngustă şi au primit răsplata mult dorită; şi noi, ştiind aceasta, te rugăm:

Povăţuieşte copiii, cu sfinţii cei din veac, care s-au învrednicit a vedea slava lui Dumnezeu;

Povăţuieşte copiii, cu soborul Apostolilor care au răspândit Evanghelia până la margini­le pă­mântului;

Povăţuieşte copiii, cu Sfinţii Ierarhi care das­căli ai dreptei credinţe au fost şi minuni au săvârşit;

Povăţuieşte copiii, cu cetele Mucenicilor care prin botezul sângelui au luat cununa nemuririi;

Povăţuieşte copiii, cu Sfinţii Preacuvioşi care prin nevoinţă îngeri în trup s-au arătat;

Povăţuieşte copiii, cu toţi Sfinţii la care aler­găm pentru rugăciune şi ajutor;

Povăţuieşte copiii, Preasfântă Fecioară, a­ră­tându-te Maică a celor care te cinstesc!

Condacul al 6-lea

Cine nu va înţelege frumuseţea Bisericii? Cine va voi să se afle în afara ei, văzând lumina pe care o răspândeşte? Numai cei ce aleg întu­ne­ricul, întunecaţi de mândrie diavolească, şi nu vor să cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea

De mare dar s-au învrednicit la Botez copiii care au devenit mădulare ale Bisericii prin unirea cu Hristos. Sfântă Fecioară Maria, Maică a Domnului, ca să-i înveţi să nu se lipsească de binefa­cerile acestui dar, ne rugăm ţie aşa:

Povăţuieşte copiii să rămână până la sfârşitul vieţii în dreapta credinţă;

Povăţuieşte copiii ca vieţuind în ea, roade bineplăcute lui Dumnezeu să aducă;

Povăţuieşte copiii să iubească slujbele Sfintei Biserici şi să nu se lipsească de dulceaţa lor;

Povăţuieşte copiii să citească Sfintele Scripturi şi cărţile de folos duhovnicesc;

Povăţuieşte copiii să respingă sfaturile mincinoase ale necredincioşilor;

Povăţuieşte copiii să stea tari împotriva în­văţăturilor urâte lui Dumnezeu;

Povăţuieşte copiii, Preasfântă Fecioară, a­ră­tându-te Maică a celor care te cinstesc!

Condacul al 7-lea

O, Preasfântă Fecioară, roagă-L pe Iubitorul de oameni Dumnezeu să trimită peste copii da­ru­ri­le Duhului Sfânt: duhul înţelepciunii, duhul în­ţe­le­ge­rii, duhul sfatului, duhul puterii, duhul cu­noş­tin­ţei, duhul temerii de Dumnezeu şi duhul bu­­nei-cre­­din­ţe, ca să te cinstească şi să cânte îm­pre­ună cu noi: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Având poruncă şi putere de la Dumnezeu să ducem o viaţă de sfinţenie şi înţelegând aceasta ca pe o chemare de căpătâi, îndrăznim a ne ruga ţie:

Povăţuieşte copiii să primească darurile Mân­gâ­ietorului;

Povăţuieşte copiii ca în tot locul să împli­nească voia Fiului lui Dumnezeu;

Povăţuieşte copiii să urce în fiecare zi pe scara virtuţii;

Povăţuieşte copiii să se arate vrednici să fie nu­mă­­raţi în ceata aleşilor tăi;

Povăţuieşte copiii ca din tinereţe să se gândeas­că la moarte, pentru a gusta adevărata viaţă;

Povăţuieşte copiii ca prin rugăciune şi pur­ta­rea crucii să se sfinţească;

Povăţuieşte copiii, Preasfântă Fecioară, a­ră­tându-te Maică a celor care te cinstesc!

Condacul al 8-lea

Mulţi dintre cei care şi-au pus nădejdea în puterile lor, şi nu în Dumnezeu, au căzut în patimi şi şi-au întinat sufletele, dar noi, nădăj­duind în ajutorul tău, ne rugăm ţie să păzeşti curăţia copiilor, ca să cânte lui Dumnezeu până la sfâr­şi­tul vieţii: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Ştiind că vrăjmaşul diavol nu conteneşte a cău­ta să-i rupă pe oameni de trăirea duhovni­ceas­că, încercând să spurce până şi curăţia sufle­teas­că a copiilor asupra cărora stă binecuvânta­rea lui Dum­nezeu, te rugăm, o, Maică a lui Dumnezeu:

Povăţuieşte copiii cum să trăiască pentru ca la Înfricoşătoarea Judecată să fie izbăviţi de veşni­ce­le chinuri;

Povăţuieşte copiii să deosebească ce este bine de ce este rău în faţa lui Dumnezeu;

Povăţuieşte copiii să urască păcatul şi toată fărădelegea;

Povăţuieşte copiii să se ferească de necuratele şi ucigătoarele patimi;

Povăţuieşte copiii să fie preaînţelepţi împotriva meşteşugirilor diavoleşti;

Povăţuieşte copiii să privegheze şi să se roage ca să nu cadă în ispită;

Povăţuieşte copiii, Preasfântă Fecioară, a­ră­tân­du-te Maică a celor care te cinstesc!

Condacul al 9-lea

Ştiind că mare bucurie se face în cer pentru un pă­cătos care se pocăieşte, ne rugăm ţie, Maică Preasfântă, degrabă să-i ridici cu milostivirea ta pe copiii care din lucrarea vrăjma­şului vor alu­ne­ca în păcat, ca să Îi cânte lui Dumnezeu cu zdrobire de inimă: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Prea mult a suferit fiul risipitor când, lepă­dân­du-se de tatăl său, şi-a risipit viaţa departe de casa sa, şi mult s-a veselit când a fost primit îna­poi cu braţele deschise. Te rugăm, Preasfântă Năs­cătoare de Dumnezeu, ca ori de câte ori vor cădea în păcat să îi ridici pe copiii pentru care cădem la milostivirea ta:

Povăţuieşte copiii ca în tot locul să se fe­rească de cursele vrăjmaşului;

Povăţuieşte copiii ca, de vor cădea în ispite, fără şovăială să se ridice;

Povăţuieşte copiii ca, de se vor rătăci, fără ză­bo­vire să se întoarcă la Dumnezeu;

Povăţuieşte copiii ca, de se vor întina, prin bo­te­zul lacrimilor de pocăinţă să-şi curăţească sufletele;

Povăţuieşte copiii ca prin spovedanie curată să ia dezlegare de păcate;

Povăţuieşte copiii ca după fiecare poticnire să pu­nă iarăşi început bun mântuirii;

Povăţuieşte copiii, Preasfântă Fecioară, a­ră­tându-te Maică a celor care te cinstesc!

Condacul al 10-lea

Nu poate mintea omenească să priceapă cu uşu­rin­ţă pentru ce Dumnezeu îngăduie încerca­rea copiilor prin boală şi suferinţă. Pentru aceasta, avându-te pe tine grabnică ajutătoare, aler­găm la tine şi te rugăm să le alini suferin­ţele cu da­rul tău, ca să nu uite a-I cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Dumnezeu, Cel ce rânduieşte toate spre mântuirea oamenilor şi nimic nu se întâmplă fără voia Sa, îngă­duie ca bolile să întunece bucuria copiilor şi să o preschimbe în întristare, iar noi, cunos­când că nu este încercare în care să nu-ţi poţi ară­ta puterea, Maică Preamilos­tivă, strigăm către tine:

Povăţuieşte copiii să primească încercările cu nădejde în Dumnezeu;

Povăţuieşte copiii să ceară vindecarea de la Doctorul sufletelor şi al trupurilor;

Povăţuieşte copiii să poarte fără cârtire crucea bolii, dacă aceasta e voia lui Dumnezeu;

Povăţuieşte copiii cum să dobândească cununa răbdării;

Povăţuieşte copiii să nu se lase biruiţi de dez­nă­­dejde;

Povăţuieşte copiii să nădăjduiască în mila Pă­rin­telui Ceresc;

Povăţuieşte copiii, Preasfântă Fecioară, a­ră­tându-te Maică a celor care te cinstesc!

Condacul al 11-lea

Nepricepuţi şi lipsiţi de darul povăţuirii ştiindu-ne, ne îndreptăm inimile spre tine, Preasfântă Fecioară, ca luminaţi de tine să-i învăţăm pe copii să ducă o viaţă curată şi sfântă, o viaţă în care să se vadă lucrarea lui Dumnezeu, ca să cântăm cântarea de slavă: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Nu dorim pentru copii doar bunătăţile degrab trecătoare ale lumii acesteia, ci mai ales bună­tă­ţi­le cele duhovniceşti, care nu se vor lua de la ei. Pentru aceasta ne rugăm ţie:

Povăţuieşte copiii să-L iubească pe Dumnezeu ca pe Părintele lor;

Povăţuieşte copiii să-i iubească pe oameni ca pe fraţii lor;

Povăţuieşte copiii să închine Domnului fiecare zi a vieţii lor;

Povăţuieşte copiii să mărturisească prin fapte bune dreapta credinţă;

Povăţuieşte copiii să fie temple vii ale Duhului Sfânt;

Povăţuieşte copiii ca lumina lor să lumineze înaintea oamenilor astfel încât aceştia să se în­drep­te spre Dumnezeu;

Povăţuieşte copiii, Preasfântă Fecioară, a­ră­tân­du-te Maică a celor care te cinstesc!

Condacul al 12-lea

Deşartă este lumea aceasta, cu toate plăce­rile ei cele amăgitoare, şi deşarte sunt gândurile celor care nu însetează după Împărăţia cea veşnică, după Raiul unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, în care au ajuns cei care au cântat cu umilinţă: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Maică iubitoare de fii, care străluceşti cu pu­tere lângă tronul Fiului tău, mijloceşte pentru toţi copiii care nu au fost botezaţi, ca să primească lumina Naşterii celei de Sus, iar cei care au pri­mit-o să trăiască o viaţă de evlavie, pentru ca să le fie deschisă poarta spre Împărăţia cerurilor:

Povăţuieşte copiii să dorească moştenirea vieţii veşnice;

Povăţuieşte copiii să meargă pe calea cea strâm­tă a poruncilor spre Ierusalimul cel ceresc;

Povăţuieşte copiii să caute bucuria celor scrişi în Cartea Vieţii;

Povăţuieşte copiii să păzească cuvântul lui Dum­nezeu, ca să fie părtaşi fericirii Raiului;

Povăţuieşte copiii să se nevoiască pentru do­bân­direa mântuirii;

Povăţuieşte copiii să ducă o viaţă aleasă pentru a pregusta bunătăţile vieţii veşnice;

Povăţuieşte copiii, Preasfântă Fecioară, a­ră­tându-te Maică a celor care te cinstesc!

Condacul al 13-lea

O, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, care te-ai arătat făcătoare de minuni pentru a-i ajuta pe cei ce au alergat la tine, acoperă-i cu sfântul tău acoperământ pe copiii pentru care ne rugăm să meargă pe calea mântuirii, ca să cântăm împreună cu Sfinţii: Aliluia! (Acest Condac se zice de trei ori).

Apoi se zice iarăşi Icosul întâi:
Nu poate limba omenească… şi Condacul întâi: O, Preasfântă Fecioară…

(din cartea “Cum să ne creştem copiii” de Danion Vasile)

“Pe 17 aprilie, in dimineata zilei de FLORII au fost desemnati castigatorii concursului EDITURII CRISTIMPURI. Chiar daca metoda desemnarii castigatorilor a fost tragerea la sorti, trebuie sa stiti ca am facut o rugaciune ca pachetele de carti sa fie spre binecuvantare si folos duhovnicesc. Am confectionat biletele pentru fiecare participant care a raspuns corect la intrebari si am amestecat bine biletele cu numele pe ele într-o cutie. Am extras mai intai castigatorul premiului al III lea, apoi am extras un bilet pentru castigatorul premiului al doilea si la ultima extragere a iesit biletul pentru castigatorul premiului cel mare.

Castigatorii sunt asadar:

1. Ionita Florentina – Mega Pack

2. Simona Petrule – 2 carti la alegere

3. Angheluta Daniela Valentina – 1 carte la alegere

Castigatorii vor fi contactati prin e mail si vor primi cartile in cel mai scurt timp posibil.

Toti participantii la concurs vor primi o reducere de 20%, daca vor face o comanda de carti pe www.edituracristimpuri.ro pana in data de 1 iunie (data la care va demara un nou concurs al editurii).

De asemenea, Editura Cristimpuri acorda o reducere de 20% la toate comenzile primite in Saptamana Patimilor si in cea Luminata, respectiv 18 aprilie – 30 aprilie.”

http://cristiserban.wordpress.com/2011/04/17/castigatorii-concursului-editurii-cristimpuri/

(”DAȚI-MI MAME CREȘTINE ȘI VOI SCHIMBA FAȚA LUMII ” – Sf. Vasile cel Mare)

Sursa: Blogul Schitului Darvari

Dumnezeu să ne întărească și să ne călăuzească pe fiecare în această slujire minunată!

Post cu folos în continuare!

Vă invit să vizitați și pagina: Eu sărbătoresc Ziua Femeii Creștine.

„Nevoia omului modern de a fi sarbatorit isi face vadita prezenta in fiecare luna, in fiecare anotimp, cu diverse sarbatori – mai mult sau mai putin crestine. Primavara debuteaza din acest punct de vedere cu o sarba­toare inchinata femeii in a opta zi a lunii martie care s-a fixat in constiinta oamenilor fara ca acestia sa-si puna intrebarea de ce tocmai ziua de 8 martie, ce s-a petrecut in aceasta zi ?

Este o zi aleasa conventional, dar asezata nu intam­plator inaintea unui mare praznic crestinesc Buna Vestire. Politica amintitului regim ateu era una vicleana, anume de a umbri sarbatorile crestinesti prin asezarea altor sarbatori populare inaintea acestora si incetul cu incetul sa le stearga din constiinta oamenilor.

Aceasta strategie a prins din pacate in societatea romaneasca, care a ramas cu aceste “false sarbatori” chiar si dupa ce regimul comunist a cazut, ba mai mult a mai impor­tat un lot proaspat de sarbatori din occident care nu au nimic in comun cu spiritualitatea adanc crestina a poporului roman – vezi sarbatori ca “Ziua indragostitilor“, “Halloween”.

Chipul mamei lumineaza sufletul oricarui om care a avut parte de dragoste din partea acesteia si toata viata ii poarta in inima cele mai alese sentimente.

Modelul prin excelenta de mama este cel al Fecioarei Maria, in bratele careia isi gasesc alinare toti cei oropsiti si impovarati. In ea se descopera pentru fiecare femeie chipul original al feminitatii si afectiunii materne.

Prin Sfanta Fecioara s-a reabilitat neamul omenesc, prin “Fie!” de la Buna Vestire s-a corectat refuzul de a asculta porunca divina randuita in Eden, prin Fecioara Maria “noua Eva” a fost ridicat blestemul cazut peste neamul ome­nesc, a fost reabilitata femeia.

Zamislirea dumnezeiescului Prunc a aratat vocatia cea mai inalta a femeii, aceia de a fi mama. Multe femei din zilele noastre nu vor insa sa-si mai aduca aminte de aceasta chemare la maternitate care le da dreptul si marele privilegiu de a fi “impreuna lucratoare cu Dumnezeu”.

Toate femeile se serbeaza si doresc a fi felicitate in ziua de 8 martie, de “ziua femeii” dar nu toate pot raspunde la intrebarea: Care este motivul sarbatoririi ?

Demersul nostru se doreste a fi o restabilire a sensu­lui original si adevarat al sarbatorii femeii, care pentru crestini este pe 25 martie, de Buna Vestire. Aceasta este adevarata zi a femeii, mai mult este ziua mamelor, a tuturor mamelor care au adus pe lume viata si care s-au ostenit sa o ocroteasca si sa o desavarseasca curat.

Un sfant parinte al Bisericii noastre spunea: “Dati-mi mame crestine si voi schimba fata lumii!” Si pentru a con­templa chipul unei astfel de mame crestine, iata in contin­uare cum isi aduce aminte Parintele Petroniu Tanase – staretul Schitului romanesc Prodromu, de la Sfantul Munte – de “icoana smerita a mamei sale”:

“In toata viata ei a fost profund credincioasa. Sarbatorile le tinea cu mare sfintenie, chiar si pe cele mai mici. Desi nu stia carte, avea socotelile ei si stia din vreme si fara gres toate sarbatorile, posturile si pomenirile anuale ale celor raposati.

Milostenia ii era grija de capetenie. Pe straini ii chema de pe drum, ii ospata si-i odihnea. Nici un sarac nu pleca cu mana goala. Tata o mai mustra uneori ca-i prea cu mana sparta. Pomenirile mortilor le tinea cu mare sfintenie, in fiecare sambata de dimineata dadea de pomana pentru cei adormiti: un blid cu lapte sau cu mancare, o cofa de apa dusa unei vecine. (…)

Era gospodina neintrecuta. Ea torcea, ea tesea. Ne facea singura toata imbracamintea: camasi, sumane, opinci, precum si toalele si asternuturile din casa. Ea la vite, ea la ogor; pana ce au crescut copii mari, ea la toate. A avut de crescut opt copii, sase fete si doi baieti, si ne-a crescut cu frica de Dumnezeu, cu respect fata de oameni si cu cinste. Nu cruta batul cand nu eram in randuiala.

Evlavia, credinta, implinirea datoriilor crestinesti traditionale ii erau firesti, izvorau din toata fiinta ei. Dragostea de Dumnezeu, mila, modestia, de asemenea (…) In Joia Mare a plecat de dimineata de acasa, iar cand s-a intors si am intrebat-o, am aflat cu mare surprindere ca fusese la o vecina bolnava, ii dusese un dar si-i spalase picioarele in amintirea smereniei Domnului de la Cina. “Domnul Hristos sa spele picioarele ucenicilor, iar eu sa nu fac nimic pentru El! Am facut si eu macar atata, am spalat picioarele Marioarei lui Gavril, care zace in pat, si i-am tras o pereche de coltuni noi in picioare.” In Vinerea Mare toata ziua a fost cu ochii inlacrimati.” Cand ma gandesc – imi spunea ea – cate a indurat Domnul Hristos pentru noi, imi vine sa plang si sa racnesc de durere.”

Batrana si suferinda, nu lipsea niciodata de la sfanta biserica. Aveau un obicei gospodinele mai tinere, sa sarute mana batranelor si a vaduvelor si sa le strecoare cate un ban in mana. Odata m-a intrebat daca este bine ceea ce face ea. “Niciodata – mi-a zis – n-am cheltuit acesti bani pentru mine, ci cumpar cu ei lumanari si le aprind la Maica Domnului, iar acasa fac cate zece matanii de fiecare franc, pentru sanatatea cui mi i-a dat.”

A trecut la cele vesnice dupa o suferinta de cateva luni. Inca inainte de Postul Sfintilor Apostoli a atras atentia surorii Glicheria: “Sa chemi pe parintele Ionica sa ma spovedeasca si sa ma impartaseasca.” A postit, s-a spovedit si s-a impartasit. Sambata s-a laut dupa obicei si, in timp ce se pieptana, i-a zis Glicheriei: “Ada fuga tulpanul sa ma imbrobodesc, ca uite, vin pe carare trei femei in alb. ” “Unde-s mama?”- zise Glicheria, uitandu-se pe fereastra si nevazand pe nimeni. “Lasa – ii zise ea – ca au treaba cu mine.”(…) Apoi a devenit vesela cum nu era de obicei si a inceput sa cante cantari auzite la biserica: “Hristos a inviat”, “Cati in Hristos v-ati botezat” .”Nasterea Ta Hristoase”, Troparul Rusaliilor si altele. Si se ruga mereu: “Doamne lisuse Hristoase, miluieste-ma pe mine, pacatoasa”; “Doamne nu cu mania ta sa ma mustri, nici cu urgia Ta sa ma certi.”

In ultima zi, luni si noaptea spre marti n-a mai dormit deloc, ci s-a rugat mereu in soapta. Apoi i-a spus Glicheriei: “Sa-mi faci pomenire frumoasa, cu coliva, cu prescuri, cu flori si busuioc…” apoi a soptit “Iarta-ma!”, apoi s-a intors pe o parte si a adormit ca in somn. Sufletul ii zburase din vasul de lut atat de chinuit de dureri si de necazuri. Fata ii era linistita si un zambet ii incremenise pe buze.” (Din volumul “Icoane smerite din Sfanta Ortodoxie romaneasca”, Editura Bizantina, Bucuresti, 2003.)

Aceste chipuri de mame sfinte sunt podoabele cele mai scumpe care se pot aseza in sufletul unui copil. Chipul mamei poate fi iata, icoana cea mai gingasa in care se descopera Dumnezeu.

La tara, batranii puneau fotografiile parintilor lor ala­turi de icoane, nu pentru ca-i indumnezeiau, ci pentru ca-i stiau alaturi de sfintii la care s-au inchinat toata viata cu credinta.

Ce se cuvine deci sa serbam cu mare fast, “Ziua femeii” sau Buna Vestire “Ziua mamei” ?

Sa ne intoarcem la traditiile noastre crestinesti si romanesti, care au facut sa dureze acest popor pana astazi, si sa le sadim si-n inimile cele curate ale urmasilor nostri . Marele nostru geograf, crestin si bun patriot Simion Mehedinti spunea: “Un neam si un popor atata pretuieste cat a invatat din Evanghelie!” Parafrazandu-l, am putea afirma ca valoarea unui neam se vadeste in numarul de mame crestine.”

Sursa

Acum ceva vreme am întâlnit această icoană deosebit de frumoasă reprezentând Buna Vestire, icoană ce mi-a devenit imediat foarte dragă și pe care doresc să v-o fac cunoscută în această zi binecuvântată.

Este o icoană aparținând Școlii Novgorod, datând din prima jumătate a secolului al XII-lea și care se găsește acum la Galeria Tretyakov din Moscova. Cunoscută sub numele de „Buna Vestire de la Ustyug”, icoana se distinge prin faptul că o înfățișează pe Preasfânta Născătoare de  Dumnezeu purtându-L în pântece pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Iată, mai jos, și un detaliu. Ce imagine frumoasă!

Căutând pe Internet, am mai găsit două reproduceri ale acestei icoane pe care vi le împărtășesc cu drag, ca dar de ziua mamelor și femeilor creștine. La mulți ani și post binecuvântat în continuare!

Troparul Bunei Vestiri

“Astăzi este începutul mântuirii noastre și arătarea tainei celei din veac. Fiul lui Dumnezeu, Fiu al Fecioarei se face si Gavriil harul îl binevestește. Pentru aceasta și noi, împreună cu dânsul, Născătoarei de Dumnezeu să−i cântăm: Bucură−te cea plina de har, Domnul este cu tine!”

Era un călugăr bătrân, cu viaţă înaltă, în pustia Schetică. Călugărul acesta l-a trimis pe ucenicul lui la Alexandria, iar acolo tocmai s-a întâmplat că prefectul cetăţii murise. Prefectul fusese un om rău, care prigonise şi omorâse creştini. Acum însă îl duceau la groapă cu muzică mare şi cu flori, lume multă, o zi frumoasă. Când a venit ucenicul acasă, la pustie, l-a găsit pe pustnicul bătrân, care trăise 50 de ani în pustie, mâncat de un leu… Atunci tânărul ucenic îi zise unui alt pustnic: “Părinte, uite, ucigaşul creştinilor ce înmormântare a avut iar pe bătrânul meu Părinte l-a mâncat leul!!!” Atunci pustnicul răspunde: “Mi se pare că Dumnezeu fiind prea bun îngăduie şi unele lucruri dumnezeieşti”. Iar acest bătrân s-a rugat lui Dumnezeu aşa: “Doamne arată-mi mie judecăţile tale! De ce unii sunt bogaţi şi alţii săraci, alţii răi şi o duc bine şi altele…”

Rugându-se aşa, a venit vremea să plece la Alexandria, să vândă coşniţele făcute în pustie şi să-şi cumpere pâine, pe care o uscau şi de aveau pesmeţi cu apă, le era de ajuns; alţii mâncau pâine cu rădăcini, alţii numai rădăcini fără pâine. Tocmai când a ieşit din pădure, îi apare în faţă un călugăr tânăr care îl întreabă: “Unde mergi Avvo?” “Merg la Alexandria să îmi vând lucrul mâinilor!” “Părinte, mata eşti bătrân, lasă că îţi duc eu coşărcile!” Apoi tot tânărul călugăr îl întreabă pe bătrân: “Ştii care e datoria călugărului când merge pe drum?” “Ştiu fiule, să tăcem şi să ne rugăm!” “Te jur părinte bătrân ca până la Alexandria să nu vorbim nici un cuvânt, dar bagă de seamă, părinte, că ai să vezi la mine lucruri, care n-o să-ţi prea convină, dar să nu vorbeşti că ţi-ai călcat jurământul!”. Şi a zis bătrânul: „Cred, fiule, căci cu ajutorul lui Dumnezeu n-am să vorbesc!” Şi din momentul acela au început călătoria şi au tăcut.

Către seară au ajuns la poala muntelui, la un sat. Acolo era o casă din care iese un tânăr şi zice: “Părinte, hai la noi că e seară acum!”. Gazda le-a spălat picioarele la amândoi, le-a dat o cameră şi i-a chemat la masă. Tânăra gazda avea în casă un blid frumos de argint, cu flori, iar pe blid scria bisericeşte (cu litere slavone n.n.). Ca să le arate cinste musafirilor, tânărul a pus fructe în blidul de argint. Când să plece dimineaţa cei 2 călugări, călugărul cel tânăr fură blidul de argint şi îl ascunse sub haină. Cel bătrân a văzut, dar a tăcut, căci era sub jurământ. A zis în sine: “Mare pacoste e călugărul ăsta, să fure blidul de la omul ăsta bun!”. Când au ajuns la o apă limpede, călugărul tânăr a luat blidul, a făcut cruce peste el şi l-a aruncat în apă.

Când era soarele sus, au ajuns în alt sat, unde îi vede un gospodar care le zice: „Părinţilor, haideţi la noi!” Omul acela avea un câine groaznic, legat în lanţ. Către seară, înainte de a părăsi casa, tânărul călugăr a făcut o cruce peste câine, iar câinele a sărit în sus, a crăpat şi a murit.

Spre seară ajung la alt sat, unde îi primesc doi tineri (căsătoriţi n.n.) cu mare evlavie. Aceşti tineri aveau un singur copil, nou născut. La plecare, călugărul tânăr se repede la leagănul în care dormea pruncul, îl dezveleşte, îi suceşte gâtul şi îl omoară. Atât de repede i-a sucit gâtul că n-a putut ţipa deloc, apoi l-a învelit şi l-a lăsat acolo. Zice bătrânul în sine: “No, altă crimă, cine ştie unde merg eu cu criminalul acesta! Vai de capul meu!”

A doua zi treceau pe lângă o crâşmă, tânărul călugăr a făcut cruce spre crâşmă şi trei metanii, iar cei din crâşmă au zis: “Uite mă, că popa se închină la noi!” şi râdeau. Au mers înainte şi au ajuns la marginea unei păduri, unde se afla o biserică pustie, fără uşi, geamuri, acoperiş, erau numai zidurile. Călugărul tânăr s-a aplecat la un pârâuţ, a luat nişte pietricele, a făcut cruce peste ele şi a început să arunce cu ele în biserică. După aceea a făcut cruce peste biserică şi a plecat. Cel bătrân zicea: Acesta numai drac poate să fie!”

Către amiază ajung într-un sat unde era căldură mare. Văd o căsuţă veche, acoperită cu stuf, trestie şi paie. Pe prispă casei erau nişte copilaşi ce plângeau; bătrânului i-a fost milă de ei şi le-a dat ce-a avut şi el, un pic de pâine, câte un fruct… Copiii plângeau că anul trecut au îngropat pe tatăl lor, iar acum pe mama lor. Călugărul cel tânăr a dat foc casei, iar copilaşii, ca nişte pasarele, au fugit ţipând că a luat foc casa. Până să vină vecinii casa a ars în totalitate. Zise bătrânul: “Doamne, uite că a dat foc casei! Numai rele face acesta!”

Seara ajung în Alexandria. La marginea oraşului era o vilă, o casă cu fântână frumoasă dar nu era nimeni acasă la ora aceea. Ce face tânărul călugăr? Se suie pe casă şi într-o oră o desface pe toată, aruncă uşile, geamurile, tot.

Când s-a dat jos, călugărul bătrân n-a mai avut răbdare, căci până aici le-a fost tăcerea şi i-a zis tânărului: „ I-a ascultă mă!! Am ajuns la Alexandria, aşa-i? Mă, până aici am jurat să tac? Să-mi spui ce eşti, DRAC? ÎNGER? Sau OM? Dar tânărul a zis: “Ce ai cu mine părinte?” “Eu n-am văzut oare ce ai făcut până acum? Multe rele ai făcut până acum!” Tânărul i-a zis: „Părinte, trei lucruri mari am făcut: când am aruncat blidul de argint în apă, blidul a fost furat de la biserică de părinţii acelui tânăr şi acum ei se muncesc în iad. Dacă nu luam blidul atunci şi tânărul băiat ar fi ajuns în iad. L-am aruncat în apă aceea curata şi are să vină cântăreţul bisericii şi o să-l ducă înapoi de unde a fost furat. Aceste trei lucruri bune am făcut: părinţii care au furat au ieşit din iad, nu va merge în iad fiul lor iar blidul revine la biserică”

“Dar câinele de la casa aceea?” “Cei ce aveau câinele erau creştini buni, dar în ziua următoare câinele avea să turbeze şi, muşcându-i, mureau toţi din casă, aşa am omorât câinele şi i-am scăpat pe toţi de la moarte”

“Dar de ce ai omorât copilul din leagăn?” “Şi aceşti doi tineri erau creştini buni, însă dacă creştea copilul, devenea hoţ şi avea să îşi omoare părinţii, aşa i-am salvat pe cei doi creştini”

“Dar la crâşmă de ce ai făcut semnul crucii şi te-ai închinat?” “În crâşma era primarul satului şi cântăreţul bisericii, care au venit să bea un vin bun şi să se veselească. Şi ce au hotărât cei doi în crâşmă? I-a zis cântăreţul, primarului: Mai vărule, hai să facem o biserică în satul nostru, eu pun 100.000 şi tu la fel şi aşa s-au învoit şi le-am binecuvântat hotărârea lor, ca să poată face biserică, iar vinul pe care-l aveau spre a-l bea, a intrat în el un şarpe otrăvitor şi de l-ar fi băut mureau amândoi. Dar făcând semnul crucii peste vin, au scăpat de la moarte şi vor face biserica. De aceea m-am închinat şi am făcut semnul Crucii peste ea”.

“Dar în biserică de lângă pârâu, de ce ai aruncat cu pietre?” “În ea, fiind părăsită, erau o mulţime de draci care jucau pe masă Sf. Altar, eu i-am alungat de acolo şi acum vor veni oamenii şi o vor repara, şi vor face slujbă în ea”

“Dar de ce ai dat foc la casa copiilor orfani?” “Dacă rămânea casă acolo, copii ar fi dus-o greu, dar aşa pe locul unde a ars vor găsi o căldare cu bani, iar o rudă a lor îi va lua şi va zidi altă casă şi aşa toată viaţa lor le va merge bine”

“Dar casa de la marginea Alexandriei de ce ai dărâmat-o? ” “Vila aceea a fost făcută din bani de furat şi de ar fi trăit în ea cei ce au făcut-o, nu se mai mântuiau, aşa, când vor veni, vor face alta din sudoarea feţei lor şi îşi vor mântui sufletul.

A zis bătrânul: „Văd că toate le-ai făcut bine, dar acum spune-mi cine eşti? ÎNGER SAU DRAC?” Şi a zis tânărul: “EU SUNT ÎNGERUL LUI DUMNEZEU ŞI M-A TRIMIS DUMNEZEU SĂ ÎŢI ARĂT JUDECĂŢILE LUI CELE NEPĂTRUNSE DE MINTEA OAMENILOR, PENTRU CĂ JUDECĂŢILE LUI NU SUNT CA JUDECĂŢILE OAMENILOR”.

“Şi pustnicul ce a murit mâncat de leu, prin durerea morţii şi-a spălat şi ultimele păcate ce le mai avea şi aşa s-a mântuit, iar bogătaşul din Alexandria, înmormântat cu pompă, a făcut şi el ceva fapte bune în viaţă, iar Dumnezeu i-a plătit prin cinstea înmormântării, iar acum este în iad. Întoarce-te în chilia ta şi nu căuta să înţelegi Judecăţile lui Dumnezeu, care sunt nepătrunse de mintea omenească.”

Fraţii mei, să ştiţi că pe doi îi trăsneşte Dumnezeu, pe doi deodată, şi pe cel bun şi pe cel rău. Oare ce se petrece aici? Cel bun prin această moarte îşi găseşte mântuirea, iar cel rău ajunge în iad, prin pedeapsa lui Dumnezeu, după faptele sale. Dumnezeu face cum ştie, cum vrea, dar toate le face bine, Dumnezeu fiind BINELE cel mai mare din lume“.”

(Părintele Cleopa Ilie)

Sursa

Iată-ne ajunşi din nou la porţile Postului Mare… Bunul Dumnezeu să ne ajute să-I urmăm cu smerenie şi credinţă, asemeni femeilor mironosiţe, până pe Golgota Răstignirii şi apoi să ne întâlnim cu bucurie în faţa mormântului gol pentru slăvi Învierea cea de a treia zi a  Domnului nostru Iisus Hristos.

Iertaţi-mă şi Multmilostivul Dumnezeu să ne dăruiască tuturor post cu folos, spre îndreptare şi sporire duhovnicească!

P.S.: Iată câteva link-uri mai vechi legate de perioada Postului Mare:

Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul

Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul

Articole legate de Taina Sfintei Spovedanii

Reţete de post

Post binecuvântat!

Foştii ei prieteni, văzând că dispăruse, au început să o caute şi au descoperit că era cu acel stăpân. Deşi era foarte sever, ei nu şi-au pierdut nădejdea de a ademeni din nou acea femeie frumoasă ca să se întoarcă la ei, ştiindu-i slăbiciunea. Trebuie doar să mergem în spatele casei să fluierăm; ea va şti cine este şi va alerga îndată la noi. Chiar aşa au şi făcut. Au mers în spatele casei şi au fluierat. Femeia cea frumoasă, auzind fruieratul, a tresărit. Ceva din viaţa ei anterioară s-a stârnit în ea. Dar şi-a revenit şi, în loc să iasă din casă, a fugit în cămara în care se afla însuşi stăpânul, şi îndată s-a liniştit; nici măcar nu a mai auzit fluieratul care continua afară. Prietenii au mai fluierat de câteva ori şi au plecat fără niciun rezultat.

Înţelesul pildei este clar. Femeia cea frumoasă reprezintă sufletul căzut care s-a întors spre Dumnezeu cu căinţă şi a făgăduit să-I aparţină şi să-I slujească numai Lui. Prietenii dinainte sunt patimile. Fluieratul lor este impulsul gândurilor, simţirilor şi poftelor pătimaşe. Fuga în camerele dinlăuntru reprezintă adăpostul din adâncurile inimii, pentru a sta acolo înaintea lui Dumnezeu. Când aceasta se împlineşte înăuntru, patima care a tulburat sufletul se îndepărtează de bună voie, ca şi cum n-ar fi existat niciodată, iar sufletul se linişteşte.“

(din Viaţa duhovnicească şi cum o putem dobândi de Sfântul Teofan Zăvorâtul)