„Femeia ştie ontologic să se jertfească pe sine pentru ceea ce face scopul vieții ei, fie copil, fie profesie”

1c854a2bc665ee5c2f18a4861851de79
Sursa: Pinterest

Se apropie sărbătoarea Bunei Vestiri, prilej de a ne gândi măcar o clipă la vocația spre maternitate a femeii, fie că este sau nu mamă. Vreau și eu să profit de această ocazie și să vă prezint câteva pasaje legate de maternitate care mi-au mers la inimă.

Am cumpărat cu ceva timp în urmă cartea „Viața ascetică a mamelor” scrisă de Annalisa Boyd şi publicată la noi de Editura Reîntregirea. Spre surprinderea mea, poate mai mult decât cartea în sine, m-a impresionat prefața scrisă de prezbitera Alina Mirică.

Atât de mult am rezonat cu modul său de a scrie și cu ideile pe care le-a expus încât mi-aș fi dorit ca această prefață să fie doar începutul propriei sale cărți. Din acest motiv am ales să postez separat câteva fragmente din această prefață, urmând să postez impresiile despre restul cărții cu altă ocazie.

Iată ce scrie despre mamele care strict din dorința de afirmare profesională își lasă pruncii în grija altora (bone, afterschool-uri sau bunici): „Vor ști bucuria unică, nefiresc de uriașă de a fi cea mai bună profesoară, medic, ingineră, judecătoare, dar nu vor ști niciodată infinitele mărunte bucurii ale brațelor aruncate năvalnic în jurul gâtului lor obosit de veghe și nesomn […], nu  vor cunoaște niciodată nemărginirea, pentru că ea se ascunde doar în privirea pruncului care, ostoit la sânul mamei, o privește în ochi ca pe prima, cea mai mare, singura minune din viața lui întreagă. […] Cert este că toate aceste bucurii le lipsesc și mamelor care trăiesc departe de pruncii lor, indiferent de motivația lor. Și tot la fel de cert este că toate aceste femei minunate resimt ontologic această lipsă, chiar dacă au sau nu copii, chiar dacă au ales să fie mame-profesioniste sau doar profesioniste.”

O idee care ar trebui reținută de către orice femeie este și aceea că „principalul factor de coagulare, dar, în același timp și de dezintegrare a familiei, de pierdere a pruncilor, de nefericită reconfigurare a modelului social și a structurii sociale este FEMEIA”.

Un alt pasaj care mi-a plăcut este următorul: „Să fie timpurile cele care îl modelează pe om, sau omul este arhitectul vremurilor?  […] Adevărul este că omul este arhitectul vremurilor într-o lucrare care, atunci când nu este teandrică, este potrivnică firii și, prin urmare, de două ori ucigătoare: atât pentru trup, cât și pentru suflet. O arhitectură socială gândită de o minte care nu a lucrat împreună cu Făcătorul a toate este, în primul rând, lipsită de iubire, căci Dumnezeu este Iubirea prin excelență.”

Ca o încununare, spre final am găsit zugrăvit un minunat portret al mamei cu mulți copii, un portret care poate ar trebui să îl împărtășim și cunoștințelor noastre care se pot regăsi în acesta, pentru a le aduce un strop de lumină în plus pe chip: „Știți, oare, cât de frumoasă este o femeie-mamă atunci când strânge la piept al nouălea copil, o frântură din propria ei ființă, în vreme ce ultimii ei doi prunci încă se mai țin pe lângă ea, unul din ei literalmente agățat de fusta ei, pentru că este încă prea mic să plece în lumea largă din camera cealaltă?! O privești și nu te mai saturi privind. Și ochii ei obosiți au o lumină care pe tine te umple de putere, de curaj, de poftă de viață.  […] lumea de azi vede astfel de taine doar cu ochiul critic al opiniei publice stânjenită de confortul propriei vieți. Un ochi care, din dorința de a scăpa de sentimentul de vinovăție că nu este în stare să se ridice la chemarea dumnezeiască așa cum se ridică maternitatea acestei femei, o etichetează <<inconștientă>>.”

Peste toate aceste idei, simt că „tronează” afirmația care mi-a stârnit inițial interesul în timp ce parcurgeam prefața: „femeia știe ontologic să se jertfească pe sine pentru ceea ce face scopul vieții ei, fie copil, fie profesie”. Sunt sigură că acest adevăr este cunoscut de fiecare femeie în adâncul ei, fie ea mamă sau nu, însă nu întotdeauna este și conștientizat și poate că nu ne strică să ni-l amintim din când în când pentru a discerne mai bine în ce direcție alegem să ne jertfim în această viață…

Să aveți post cu folos!

 

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s