Arhive

ANUNȚ – O părticică din Sfintele Moaște ale Sfintei Mironosițe Maria Magdalena adusă la Suceava

Afis

Marți, 28 Iunie , la orele 12, cu binecuvântarea IPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, la Biserica „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din satul Sfântu Ilie (lângă Suceava), va fi întâmpinată racla cu o părticică din Sfintele Moaște ale Sfintei Maria Magdalena.

Continuă lectura

Anunțuri

În Taina Sfintei Spovedanii trebuie smulsă rădăcina păcatului

image

Pocăința, ca Taină, este punctul culminant în care duhovnicul se întâlneşte cu ucenicul său şi prin care el are posibilitatea – şi datoria – să pătrundă în cele mai tainice unghere ale sufletului omenesc;
Continuă lectura

Maternitatea – un talant al fiecărei femei

image

„Fie că eşti mamă sau călugăriță, fie că eşti căsătorită sau nu, eşti femeie – alcătuită diferit de bărbat, iar maternitatea este în firea ta. […]
O femeie este dătătoare de viață,fie că a avut sau nu bucuria de a da naştere unui copil. Continuă lectura

Buna Vestire – de ziua mamelor creștine, o icoană deosebită…

Acum ceva vreme am întâlnit această icoană deosebit de frumoasă reprezentând Buna Vestire, icoană ce mi-a devenit imediat foarte dragă și pe care doresc să v-o fac cunoscută în această zi binecuvântată.

Este o icoană aparținând Școlii Novgorod, datând din prima jumătate a secolului al XII-lea și care se găsește acum la Galeria Tretyakov din Moscova. Cunoscută sub numele de „Buna Vestire de la Ustyug”, icoana se distinge prin faptul că o înfățișează pe Preasfânta Născătoare de  Dumnezeu purtându-L în pântece pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Iată, mai jos, și un detaliu. Ce imagine frumoasă!

Căutând pe Internet, am mai găsit două reproduceri ale acestei icoane pe care vi le împărtășesc cu drag, ca dar de ziua mamelor și femeilor creștine. La mulți ani și post binecuvântat în continuare!

Troparul Bunei Vestiri

“Astăzi este începutul mântuirii noastre și arătarea tainei celei din veac. Fiul lui Dumnezeu, Fiu al Fecioarei se face si Gavriil harul îl binevestește. Pentru aceasta și noi, împreună cu dânsul, Născătoarei de Dumnezeu să−i cântăm: Bucură−te cea plina de har, Domnul este cu tine!”


Despre judecățile lui Dumnezeu

„Am să vă arăt acum cum lucrează Dumnezeu în lume, căci nouă ni se pare că nu după vrednicia omului îi dă. Oamenii au obiceiul de a se judeca unii pe alţii. Măi, de ce îi merge bine ăluia care înjură, bea, fumează, e desfrânat şi totuşi e bogat, are copii sănătoşi, iar cutare om deşi e drept, cuminte, evlavios, îi merge tot rău, îi bolnavă soţia, copiii, animalele din ograda… şi uite aşa judecăm noi, oamenii… „Planurile Mele nu sunt ca planurile voastre, ci cât este de departe cerul de pământ, atât de departe sunt judecăţile Mele de judecăţile voastre, zice Domnul”

Era un călugăr bătrân, cu viaţă înaltă, în pustia Schetică. Călugărul acesta l-a trimis pe ucenicul lui la Alexandria, iar acolo tocmai s-a întâmplat că prefectul cetăţii murise. Prefectul fusese un om rău, care prigonise şi omorâse creştini. Acum însă îl duceau la groapă cu muzică mare şi cu flori, lume multă, o zi frumoasă. Când a venit ucenicul acasă, la pustie, l-a găsit pe pustnicul bătrân, care trăise 50 de ani în pustie, mâncat de un leu… Atunci tânărul ucenic îi zise unui alt pustnic: „Părinte, uite, ucigaşul creştinilor ce înmormântare a avut iar pe bătrânul meu Părinte l-a mâncat leul!!!” Atunci pustnicul răspunde: „Mi se pare că Dumnezeu fiind prea bun îngăduie şi unele lucruri dumnezeieşti”. Iar acest bătrân s-a rugat lui Dumnezeu aşa: „Doamne arată-mi mie judecăţile tale! De ce unii sunt bogaţi şi alţii săraci, alţii răi şi o duc bine şi altele…”
Continuă lectura

Despre lupta cu patimile…

„Sfântul Ioan Colov a spus următoarea pildă despre acest subiect: Într-un anumit loc era o femeie frumoasă cu purtări îndoielnice. Stăpânului acelui ţinut i-a fost milă de ea, că asemenea frumuseţe se va distruge şi, când a găsit prilejul, i-a spus: Părăseşte calea cea desfrânată şi te voi lua la casa mea şi-mi vei fi soţie şi stăpâna bogăţiilor mele. Să-mi fii numai credincioasă şi atât, altfel, vei avea atâtea necazuri, câte nici nu-ţi poţi închipui. Ea primi şi a fost dusă la casa stăpânului.

Foştii ei prieteni, văzând că dispăruse, au început să o caute şi au descoperit că era cu acel stăpân. Deşi era foarte sever, ei nu şi-au pierdut nădejdea de a ademeni din nou acea femeie frumoasă ca să se întoarcă la ei, ştiindu-i slăbiciunea. Trebuie doar să mergem în spatele casei să fluierăm; ea va şti cine este şi va alerga îndată la noi. Chiar aşa au şi făcut. Au mers în spatele casei şi au fluierat. Femeia cea frumoasă, auzind fruieratul, a tresărit. Ceva din viaţa ei anterioară s-a stârnit în ea. Dar şi-a revenit şi, în loc să iasă din casă, a fugit în cămara în care se afla însuşi stăpânul, şi îndată s-a liniştit; nici măcar nu a mai auzit fluieratul care continua afară. Prietenii au mai fluierat de câteva ori şi au plecat fără niciun rezultat.

Înţelesul pildei este clar. Femeia cea frumoasă reprezintă sufletul căzut care s-a întors spre Dumnezeu cu căinţă şi a făgăduit să-I aparţină şi să-I slujească numai Lui. Prietenii dinainte sunt patimile. Fluieratul lor este impulsul gândurilor, simţirilor şi poftelor pătimaşe. Fuga în camerele dinlăuntru reprezintă adăpostul din adâncurile inimii, pentru a sta acolo înaintea lui Dumnezeu. Când aceasta se împlineşte înăuntru, patima care a tulburat sufletul se îndepărtează de bună voie, ca şi cum n-ar fi existat niciodată, iar sufletul se linişteşte.

(din Viaţa duhovnicească şi cum o putem dobândi de Sfântul Teofan Zăvorâtul)

Despre greutăţile vieţii… – Sf. Teofan Zăvorâtul

„Destul de mulţi oameni cred că, de vreme ce te ocupi cu îndeletniciri casnice sau probleme de serviciu, ai părăsit deja lucrurile duhovniceşti, bine-plăcute lui Dumnezeu. Gândind aşa, când capeţi dorinţa de a trăi într-un fel bine-plăcut lui Dumnezeu, sau începi să vorbeşti despre acest lucru, de obicei gândeşti că trebuie să fugi de societate, să-ţi părăseşti casa şi să mergi undeva în pustie sau în pădure.

Situaţia nu este nici pe departe aşa. Problemele zilnice ale vieţii, de care depinde baza căminului şi a societăţii, sunt stabilite de către Dumnezeu şi, îndeplinindu-le, nu înseamnă o îndreptare spre lucrurile lumeşti, ci o continuare a problemelor dumnezeieşti.

Însuşindu-şi o asemenea părere greşită, fiecare acţionează ca şi cum nu s-ar putea gândi la Dumnezeu desfăşurându-şi activităţile lor zilnice şi având o viaţă socială. […] Trebuie (…) să-ţi formezi convingerea că tot ceea ce faci în casă sau în afara ei, ca parte a problemelor tale zilnice, (…) este şi duhovnicesc şi bine-plăcut lui Dumnezeu. Sunt anumite porunci cu privire la acestea. […]

De acum încolo să începi  să faci toate lucrurile ştiind că făptuindu-le în felul acesta împlineşti o poruncă, şi săvârşeşte-le aşa cum trebuie săvârşită o poruncă a lui Dumnezeu. Odată ce ai început să faci aşa, nimic nu-ţi poate întoarce gândurile de la Dumnezeu; dimpotrivă, totul le va aduce mai aproape de El.

Toţi suntem slujitori ai lui Dumnezeu. El a stabilit pentru fiecare om un anumit loc şi o anumită ocupaţie şi se uită să vadă cum împlineşte fiecare dintre noi hotărârea lui.”

(Sf. Teofan Zăvorâtul – „Viaţa duhovnicească şi cum o putem dobândi”)